Pentru Ploieşti

PROGRAMUL MEU PENTRU PLOIEŞTI

Sunt convins că Ploieştiul are nevoie, acum mai mult decît oricînd, de o solidă reprezentare parlamentară. De asemenea, sunt convins că România are nevoie, acum mai mult decît oricînd, de vocea energică a Ploieştiului. Pînă acum, Ploieştiul a trimis în Parlament politicieni de la organizaţiile locale ale partidelor, care au fost mai degrabă oamenii partidului şi mai puţin oamenii Ploieştiului. În cîteva cazuri, au mers în Parlament lideri de la Bucureşti, „paraşutaţi” în fruntea listelor prahovene. Eu nu sunt un om de partid, ci un ploieştean membru al PDL. Mai presus de PDL, dumneavoastră sunteţi partidul meu.
Pentru oraşul nostru, pentru colegiul nr.10, intenţionez să mă implic direct în următoarele proiecte:

1. Sănătate
Serviciile de sănătate aflate la dispoziţia ploieşteanului sunt deplorabile. Spitalele şi dispensarele noastre arată jalnic, sunt prost echipate şi, în multe cazuri, personalul medical nu răspunde ploieştenilor cu solicitudine, compasiune şi amabilitate. Problema sistemului sanitar nu este, din păcate, doar locală. Rezolvarea acestei probleme cere o regîndire a întregului sistem la nivel naţional. Voi detalia planurile mele cu privire la aceste aspecte în secţiunea dedicată proiectelor mele naţionale. Însă, infrastructura medicală necorespunzătoare este o problemă a Ploieştiului. Voi acţiona pentru sporirea bugetelor acordate instituţiile de sănătate publică ploieştene şi pentru cheltuirea lor responsabilă. Voi acţiona pentru atragerea în sistemul de sănătate al Ploieştiului a celor mai buni medici din România. Numărul mare de ploieşteni care suferă de afecţiuni cardiace, pe de o parte, şi slaba logisitică de care beneficiază oraşul nostru în materie de cardiologie, pe de altă parte, mă fac să cred că trebuie depuse eforturi conjugate pentru constituirea în Ploişeti a unei clinici de cardiologie dotată după toate standardele europene. Voi fi iniţiatorul şi promotorul acestor eforturi.

2. Infrastructura
Voi urmări, printr-o colaborare eficientă cu Primăria, introducerea canalizării în toate cartierele colegiului şi asfaltarea tuturor străzilor. Voi urmări construirea locurilor de parcare şi, apoi, voi urmări aplicarea riguroasă a legislaţiei rutiere. În acest scop, voi lucra în deplin acord cu primarul Andrei Volosevici pentru a atrage sursele financiare necesare celui mai amplu proces de infrastructură pe care acest oraş l-a cunoscut vreodată. Voi proteja pietonii, categoria cea mai vitregită în traficul dezordonat de astăzi. De asemenea, voi proteja infrastructura oraşului de deciziile proaste luate la Bucureşti. Datorită aprobării de către guvernul PNL - PSD a unui anumit fel de execuţie a lucrărilor pe centura de vest a oraşului, traficul normal destinat acestei rute este deviat prin centrul Ploieştiului. Astfel, traficul din oraşul nostru a devenit un coşmar. Mă voi lupta cu orice guvern care preconizează soluţii pe socoteala Ploieştiului. Ar fi trebuit să o facă parlamentarii PNL şi PSD din Ploieşti acum. Nu au făcut-o. A sosit vremea ca cineva să pună Ploieştiul mai presus de propriul confort politic.
Pe termen lung, voi milita pentru plasarea zonei Ploieştiului în intersecţia multor rute de transport, astfel încît potenţialul economic extraordinar al oraşului să fie pe deplin valorificat.

3. Poluare
Simţim cu toţii că aerul ploieştean este irespirabil. Dacă veţi căuta în scriptele oficiale, veţi afla că totul e în ordine în Ploieşti, că nivelul noxelor este în parametrii normali, că agenţii poluatori din perimetrul oraşului respectă standardele legale etc. Şi eu şi dumneavoatră ştim că nu e aşa. Sunt multe momente în cursul unei zile în care aerul ne arde nările. Mă voi angaja nu doar în aflarea adevărului, în identificarea fiecărei surse de poluare, ci şi în rezolvarea acestei situaţii. Aşa cum marii producători din oraş au dreptul să-şi dezvolte afacerile, şi noi avem dreptul să respirăm un aer curat!
În general, curăţenia oraşului va fi o preocupare continuă pentru mine.

4. Siguranţă şi ordine publică
Nimic nu este mai important decît siguranţa ploieşteanului pe străzile oraşului său, în cartierul său, în casa lui. Îmi propun măsuri la nivel local şi naţional de “toleranţă zero” la adresa factorilor care pertubă ordinea şi liniştea publică. În toate cartierele oraşului am înregistrat plîngeri ale oamenilor în legătură cu felul în care Poliţia îşi face datoria. Peste tot, fie că e vorba despre Poliţia Comunitară, fie că e vorba despre Poliţia Română, se raportează excese faţă de cei slabi, care comit greşeli minore, şi neimplicare laşă în faţa celor agresivi, care vandalizează şi ameninţă. Voi acţiona pentru a îmbunătăţi capacitatea de reacţie a acestor organe la apelul cetăţeanului. O combinaţie de patrule, Poliţie de proximitate şi forţe de intervenţie rapidă va fi pusă în funcţiune pentru a proteja oraşul şi pe locuitorii acestuia. Liniştea Ploieştiului şi siguranţa ploieşteanului sînt prioritare pe agenda mea.

5. Cîinii vagabonzi
Sistemul legal în vigoare nu permite Primăriei să acţioneze decisiv pentru rezolvarea acestei probleme. Voi propune o lege care să garanteze un tratament civilizat al bietelor animale, permiţînd Primăriei să-şi facă datoria în această privinţă. Curăţirea Ploieştiului de cîinii maidanezi se va face în numele interesului general şi în deplin acord cu organizaţiile non-guvernamentale care militează pentru protecţia animalelor.

6. „Înflorirea” comunităţilor
Vom avea un oraş înfloritor numai dacă fiecare cartier va înflori. Nu cred în dezvoltarea inegală a Ploieştiului. Nu cred că oraşul nostru va deveni locul în care să ne bucurăm că trăim dacă unul sau două cartiere vor fi “de lux” şi restul vor rămîne în starea deplorabilă în care le-au lăsat succesivele administraţii PNL şi PSD. Prin urmare, voi urmări o dezvoltare urbană în care fiecare cartier să aibă acces imediat la cel puţin o piaţă, un parc şi un supermarket. Şcolile şi bisericile trebuie să devină adevărate centre ale cartierelor. Voi promova identitatea şi prosperitatea cartierelor care alcătuiesc colegiul nr. 10.

7. Hipodromul
Halul în care succesivele administraţii locale din ultimii 12 ani au adus hipodromul probează nu doar incompetenţă şi sfidare la adresa oraşului nostru, ci şi o crasă lipsă de patriotism local. Aflat acum în dispute judiciare, hipodromul nostru trebuie salvat! Mai întîi, îl vom readuce deplin în administrarea Primăriei. Apoi, printr-un parteneriat public-privat, îi vom reda destinaţia iniţială. Hipodromul va fi locul în care familiile ploieştenilor vor petrece ore de relaxare şi bucurie în compania cailor. Vor fi curse de cai, restaurante, locuri de recreere, un parc superb, spaţii de joacă pentru copii. Se va constitui un club de călărie în care oricine va putea gusta din deliciile echitaţiei. Ştiu din proprie experienţă că nu există copilărie mai frumoasă decît aceea petrecută alături de cai. Vreau să dau copiilor noştri această şansă. Potenţialul extraordinar al oraşului Ploieşti a fost nefructificat. Ploieştiul poate mult mai mult, mai ales pentru sine. Ploieştiul are un potenţial economic şi social extraordinar. Dumneavoastră ştiţi asta, eu ştiu asta - doar cei care au avut pînă acum încrederea dumneavoastră şi v-au fost primari sau parlamentari nu ştiu acest lucru. Sau nu pot mai mult. Să-i lăsăm să se ocupe de ale lor şi noi, împreună, să ne ocupăm de oraşul nostru!

Pentru România

Ploieştiul nu poate deveni oraşul pe care îl vrem şi îl merităm decât în contextul unei Românii modernizate, europenizate, aşezată definitiv pe coordonatele dezvoltării şi libertăţii. Fiind trimis de dumneavoastră în Parlamentul României, am o datorie şi pentru ţara noastră. Ştiu ce fel de Românie vreţi şi am intrat în cursa electorală pentru că şi eu vreau aceeaşi Românie. Vrem o Românie prosperă şi democratică, în care legea bine făcută să fie suverană, justiţia să funcţioneaze, iar statul să ne garanteze şi să ne protejeze drepturile şi interesele. Vă voi reprezenta în Parlament cu acest mandat primit de la dumneavoastră: să pun umărul la construirea unei asemenea Românii în care să ne placă să trăim, în care noi şi copiii noştri să se simtă acasă.
Cred că una dintre principalele probleme ale României este declinul demografic dramatic. Suntem din ce în ce mai puţini! De aceea, cred că rolul familiei este crucial pentru viitorul ţării. Mai mult, cred că familia este singura entitate care iradiază moral societatea noastră. De aceea, voi pune înainte de orice dezideratul întăririi familiei. Voi examina orice propunere legislativă în interesul întemeierii familiei şi solidităţii ei. Aceasta înseamnă că vor trebui adoptate proiecte care să permită tinerilor să aibă acces la locuinţe, să aibă locuri de muncă decent plătite şi să se simtă în siguranţă în propria lor ţară. Am în vedere proiecte de lege care să faciliteze accesul tinerilor la credite precum şi la locuinţe din fondul de stat. Pe de altă parte, voi promova măsuri menite să protejeze copiii şi să facă din creşterea lor o datorie cît se poate de uşor de îndeplinit. Nu mai puţin importantă pentru orice familie este generaţia bunicilor. Mă voi preocupa în mod direct ca aceştia să aibă independenţă financiară şi îngrijire medicală adecvată.

Educaţie
Şcoala românească are nevoie urgentă de reformă. Voi acţiona în cel puţin trei direcţii: Asigurarea bugetului necesar sistemului de educaţie precum şi responsabilizarea ordonatorilor de credite în cheltuirea acestor fonduri. Şcolile din Ploieşti, dar şi din ţară, au nevoie urgentă de reparaţii, reamenajări şi modernizări. De cele mai multe ori, fonduri există, dar cheltuirea lor este deficitară. Acest lucru indică o serioasă carenţă în privinţa managementului şi este de datoria noastră, a oamenilor politici, să identificăm urgent modul în care gestionarea acestor bani se îmbunătăţeşte. Voi fi avocatul neobosit al grădiniţelor şi şcolilor ploieştene (şcoli primare, generale, licee, universităţi etc.), în special ale celor din colegiul nr.10, atît în relaţia lor cu autorităţile locale, cît şi în relaţia lor cu autorităţile guvernamentale. A doua direcţie de acţiune, vizează sporirea calităţii actului educaţional din şcoli. Concentrarea pe reforma curiculară trebuie să continue, dar acest efort trebuie dublat de sporirea dimensiunii morale a educaţiei din şcoli. În fond, şcolile noastre trebuie să producă cetăţeni responsabili, decenţi, cu simţ civic şi o raportare etică la lumea în care trăim. Pe de o parte, sporirea numărului de ore alocate unor discipline cu valoare moral-formativă se impune ca o necesitate în contextul deviaţiilor periculoase din societatea noastră. Pe de altă parte, implicarea şcolii şi a părinţilor în intervalul de timp cuprins între programul şcolar şi orele serii cînd întreaga familie se reuneşte acasă trebuie să capete caracter programatic. Programe de genul “nici un copil rămas în urmă” sau “ştii unde se află copilul tău acum?” trebuie susţinute de către autorităţi ca parte a politicii educaţionale. În acest sens, legătura dintre familie şi şcoală este fundamentală. Măsurile de descentralizare, care duc şcoala mai aproape de comunitate, trebuie să continue. Dar trebuie deja introduse o serie de măsuri care implică familia în viaţa şcolii. Şi nu mă refer doar la contribuţiile financiare ale familiilor elevilor pentru bunul mers al şcolii, ci la stabilirea unei adînci complementarităţi între educaţia “de acasă” şi cea “de la şcoală”. A treia direcţie de acţiune vizează o categorie specială de copii, căci se referă la accesul copiilor defavorizaţi la educaţie. Un sistem de burse şi ajutoare de stat acompaniat de un demers specializat al structurilor locale sau descentralizate de protecţie socială va fi operaţional în cel mai scurt timp pentru a micşora rata abandonului şcolar.

Sănătate
Experienţa ne arată că serviciile medicale private sunt de mult mai bună calitate decît serviciile medicale publice. Cum scopul meu este acela de oferi acces oricărui cetăţean la servicii medicale de cea mai bună calitate, voi urmări creearea tuturor condiţiilor ca oamenii să aibă un cât mai larg acces la servicii medicale private. Problema este că aceste servicii sunt scumpe. Ideea mea este aceea de a opri investirea de bani cu nemiluita în sistemul public de sănătate care, după cum se vede, nu merge. Bugetul sănătăţii s-a dublat în ultimii patru ani, dar calitatea serviciului public de sănătate a rămas tot la fel de proastă. În loc să investim bani în această „gaură neagră” care, oricît de mult ar primi de la bugetul public tot subfinanţată va fi, mai bine să dăm aceşti bani direct bolnavilor pentru a-şi putea cumpăra servicii medicale de calitate. Voi propune introducerea unor tichete valorice de sănătate, care se vor distribui bolnavilor şi cu care aceştia vor putea căuta tratamentul cel mai adecvat, la medicul pe care îl preferă, de pe piaţa liberă a sănătăţii. Acest sistem nu doar că va oferi accesul bolnavilor la servicii private de bună calitate, dar va stimula concurenţa pe piaţa acestor servicii, iar actul medical va deveni tot mai accesibil. Eu am încredere că nimeni nu ştie mai bine decît bolnavul care îi este afecţiunea şi de ce tip de îngrijire are nevoie. Prin urmare, să-l lăsăm să decidă pentru el, iar statul să îi creeze posibilitatea, legală şi financiară, a acestei opţiuni.

Energie
Preţul tot mai mare pe care îl plătim pentru energie (căldură, benzină, energie electrică etc.) devine o problemă tot mai grea pentru bugetul fiecărei persoane. Pe de o parte, sistemul legal care permite finanţarea de la bugete publice (34% de la Guvern, 33% de la Primării) a izolării termice a locuinţelor din blocuri este nefuncţional. Aproape nici o asociaţie de locatari nu îşi permite să acopere restul de 33% din costurile acestei termoizolări. Sistemul acestei legi nu funcţionează. Va trebui schimbat. Va trebui lăsată o mai mare marjă de contribuţie din partea primăriilor cu menţiunea că, dacă Primăria poate acoperi cel puţin 50% din costul izolaţiei, restul va trebui acoperit de Guvern. De asemenea, această lege este discriminatorie pentru cei care nu locuiesc în blocuri. Vor trebui găsite resursele legale şi bugetare pentru introducerea caselor într-un sistem de acest gen. Pe de altă parte, piaţa energiei este netransparentă şi incorectă în România. Preţurile sunt exagerat de mari. Voi acţiona pentru sporirea controlului autorităţilor publice asupra acestor preţuri. De asemenea, voi fi un partizan activ al asigurării independenţei energetice a României.

Justiţie
Buna funcţionare a justiţiei nu este doar un moft, este o condiţie a traiului bun în această ţară. Pentru că justiţia nu funcţionează, repetatele măriri de pensii şi salarii nu aduc nici un beneficiu real. Vă veţi întreba ce legătură este între justiţie şi salariile ori pensiile noastre. Iată: experienţa noastră arată că orice mărire de pensie sau de salariu este urmată imediat de un val de scumpiri, astfel că, deşi venitul nostru a tot crescut, nivelul de viaţă nu s-a ameliorat simţitor. Acest lucru este posibil pentru că mecanismele de stabilire a preţurilor pe piaţa liberă nu sunt corecte. De la preţul energiei la preţul roşiilor în piaţă, fel de fel de „băieţi deştepţi” se interpun şi îşi cresc profiturile în dispreţul total al regulilor capitalismului. Aceşti „băieţi deştepţi” există pentru că statul e corupt. Aceasta nu este economie de piaţă, acesta nu este capitalism! Am convingerea că economia capitalistă produce prosperitate pentru cei mai mulţi oameni. Capitalismul recompensează prin câştiguri munca onestă şi susţinută, creativitatea, curajul şi responsabilitatea. Nu sunt vorbe în vînt. De 700 de ani, Occidentul se dezvoltă după regulile capitalismului şi a ajuns să fie cea mai bogată şi liberă parte a lumii. Din păcate, în România, capitalismul este profund defect, deoarece este incapabil să asigure prosperitatea celor mai mulţi cetăţeni români. La noi, capitalismul premiază pe corupţi şi pe speculanţi. Singurul tratament eficient împotriva acestor spoliatori este justiţia. Doar justiţia poate reda mecanismelor pieţei libertatea de a funcţiona în interesul comun al consumatorilor şi al producătorilor. Regulile pieţei sunt distorsionate la noi şi simţim asta în buzunar zi de zi. Se întreabă toată lumea, cum de e posibil să plătim cel mai scump gaz din Europa? Cum de e posibil să plătim cea mai înaltă cotă de întreţinere din Europa? Cum de e posibil ca medicamentele noastre să coste mai mult decît în ţările vestice? Simplu: pentru că prin jaf şi corupţie resursele României au fost cedate altora pe nimic şi piaţa este sufocată de câţiva mafioţi care îşi umflă buzunarele în complicitate cu autorităţile. Pentru mine, reconstruirea României începe de la justiţie. Ştiu bine că o justiţie tot mai performantă şi mai corectă va face ca traiul nostru să fie tot mai bun.